Poveştile celor mai mulţi se întâlnesc în câteva puncte comune: momentul de adaptare, conştientizarea că aici este „acasă", iar finalurile fericite se scriu încă.

„Nu m-a întrebat nimeni dacă avem curent în Chişinău, ci dacă avem pistoale Kalashnikov şi dacă poliţia umblă cu ele pe stradă", a spus zâmbind Alexandru Busuioc, un basarabean de 26 de ani, care a venit în România în 2000, la Botoşani, la Grupul Şcolar Economic şi Administraţie „Octav Onicescu".

„Cu colegii din România nu am avut niciodată probleme. Unii profesori în schimb ne spuneau că stăm pe banii lor. Mai târziu, când am mers la olimpiade şi succesele noastre au ridicat şi ratingul liceului, şi atitudinea s-a schimbat", a povestit Alexandru. Pentru că şi-a dorit să studieze într-un centru universitar, Timişoara l-a atras cel mai mult.

PRIMII STUDENŢI „LIBERI"

Astfel, în 2004, Alexandru a devenit studentul Facultăţii de Construcţii, la Universitatea Politehnică. Pentru că şi-a dorit mereu să se implice complet în orice problemă importantă din viaţa lui, Alexandru Busuioc, alături de alţi tineri, a lansat site-ul basarabeni.ro.

FOTO: Alexandru Busuioc este cofondatorul site-ului basarabeni.ro

Este primul „club" online, unde studenţii sau elevii veniţi la studii în orice colţ al României pot cere şi primi asistenţă. Un portret de familie perfect. Asta este prima impresie pe care ţi-o lasă soţii Liulika, alături de cei trei copii ai lor.

Capul familiei, Victor, în vârstă de 38 de ani, îşi povesteşte cu o uşoară detaşare drumul spre Timişoara din oraşul basarabean Bălţi, poate pentru că fiicele lui gemene îl privesc zâmbitoare cu admiraţie, străduindu-se să respecte promisiunea de a „sta cuminţi".

FOTO: O seară în familia Liulika

„Eu sunt din prima generaţie de studenţi basarbeni care au venit imediat după '90", a povestit Victo