Niciodată, după al Doilea Război Mondial, nu s-au mai consemnat revolte concomitente în atâtea ţări arabe. Dintre acestea, evenimentele din Libia au atins dimensiuni tragice de neimaginat, iar imprevizibilul Muammar Kadhafi este surd şi orb la toate. Pe urmă, trebuie spus răspicat, de la bun început, că mai toate aceste regimuri arabe s-au menţinut la putere şi graţie sprijinului extern de diferite feluri - militar, economic, financiar, politic etc. - iar, când ţara protectoare s-a supărat, şi regimul respectiv s-a prăbuşit ca un castel de nisip, indiferent de poziţia sa strategică în zonă. Dimensiunea, cauzele şi implicaţiile actualelor revolte sunt atât de mari încât preşedintele rus Dmitri Medvedev a avertizat că riscurile de instabilitate prelungită şi de venire la putere a unor fanatici sunt enorme, iar „focul" aprins acum ar putea dăinui decenii întregi.
Revenind la revolte, acestea au loc, este adevărat în diferite forme de gravitate, în monarhii constituţionale: Maroc, Bahrein, Iordania; republici prezidenţiale - Tunisia, Egipt, Libia, Algeria, Yemen sau Djibuti. De asemenea, dacă ţinem seama de suprafaţa acestor state, constatăm că e vorba de ţări ce au un spaţiu imens - Algeria are 2.381. 741 kmp şi 36.057.838 locuitori; Libia - 1.759.540 kmp şi 6.173. 579 locuitori; Egiptul - 1.001.449 kmp şi 84.474.000 locuitori; iar altele sunt minuscule: Tunisia are 163.610 kmp şi 10.589.025 locuitori; Iordania - 92.300 kmp şi 6.198. 677 locuitori; Djibuti - 23.000 kmp şi 833.000 locuitori; Bahreinul - 741 kmp şi 1,2 milioane locuitori. Cât priveşte cauzele demonstraţiilor, unele sunt de ordin social, ele fiind notorii pentru această zonă, a cărei populaţie este printre cele mai sărace din lume, deşi, în unele cazuri, bogăţiile solului şi subsolului sunt considerabile. Este vorba de: creşterea preţurilor, îndeosebi la alimente, sărăcia lucie a majorităţii popu
