Este aproape sigur: în martie nu va fi nicio decizie privitoare la dosarul Schengen. Să nu privim aceasta ca pe o înfrângere - se putea cu mult mai rău.

Nu ne-am îndeplinit obiectivul iniţial, dar este cel mai bun rezultat pe care îl puteam obţine, în condiţiile de faţă: am evitat, măcar pentru un timp, o pronunţare oficială, în Consiliu, a Franţei, Germaniei şi eventual a altor ţări, împotriva noastră.

E foarte important. Fiindcă o judecată de tipul "aveţi MCV, deci aveţi probleme, deci putem să vă blocăm în orice dosar vrem noi", este extrem de periculoasă. La limita maximă, ne poate suspenda, de facto, statutul nostru de membru cu drepturi depline al Uniunii.

La blocarea unui asemenea curs periculos a contribuit, în culise, ţara care deţine acum preşedinţia UE, Ungaria - aviz românilor care încă mai judecă în stilul România Mare ( revista). A contribuit şi Parlamentul European, în insistenţa lui agasantă de a obţine de la Consiliu rapoartele tehnice ale României şi Bulgariei.

Un întreg carusel politic şi birocratic s-a urnit, în linişte, pentru a bloca demersul franco-german. Motivele pot fi multe. În mod sigur, unul este teama multor politicieni europeni de revenire la Europa vetustă a dictatului statelor mari împotriva celor mici. Azi, la mijloc au căzut românii şi bulgarii. Mâine, cine ştie...

Dar să nu ne bucurăm prea mult. Deocamdată, a fost doar o primă partidă, încheiată la egalitate. Dar, cel puţin, am câştigat timp pentru a ne pune la punct strategia viitoare. Şi, foarte important, pentru a ne analiza, în linişte, propriile greşeli care ne-au adus în această situaţie. Despre acestea, vom mai vorbi.