Serviciul secret DGIPI este principalul vinovat pentru proliferarea corupţiei în Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar la Ministerul Finanţelor cauzele sunt atât numirile pe funcţii de conducere pe criterii politice, cât şi legislaţia care permite jonglerii cu taxele şi accizele.
La bilanţul Ministerului Administraţiei şi Internelor de ieri, preşedintele Traian Băsescu a declarat că oriunde pui degetul pe pătrăţelele organigramei acestui minister apar elemente de corupţie, deoarece atât la MAI, cât şi la Ministerul Finanţelor, nu s-a făcut niciodată o reformă reală. Există în realitate şanse de reformare a acestor două ministere? Cine ar trebui să o facă şi cine stabileşte criteriile?
Cum s-a ajuns la coruperea sistemică a Internelor şi Finanţelor
Toţi - politicieni sau simpli cetăţeni - ştim că banii negri pentru partide, pentru oamenii politici şi clientela aferentă din zona afacerilor se adună sub protecţia şi complicitatea funcţionarilor de la Finanţe şi Poliţie. Arestările din ultima lună a peste 150 de ofiţeri de poliţie, vameşi, oameni de afaceri, lideri ai lumii interlope, precum şi inculparea şefului Autorităţii Naţionale a Vămilor ilustrează acest fenomen împământenit după decembrie 1989. Cum s-a ajuns la corupţia sistemică? A spus-o ieri chiar preşedintele: prin numirile pe criterii politice în funcţiile-cheie ale celor două ministere. De la astfel de numiri clientelare pleacă ordine de genul „pe cine laşi să fure", „pe cine laşi să facă trafic şi contrabandă", „pe cine scuteşti de accize, de taxe".
La începutul anilor ‘90, numirile clientelare erau făcute de la centru, prin influenţa directă a ministrului de resort, la ordinul conducerii partidului aflat la guvernare. După descentralizare, baronii locali şi-au impus şefii la conducerea inspectoratelor judeţene de poliţie, la conducerea direcţiilor judeţene de adminis
