În întâmpinarea sărbătorii iubirii, a veseliei, dar şi a comuniunii cu natura, în zona Brăilei, obiceiurile sunt inedite. Dragobetele poartă mai multe nume în tradiţia românească. I se mai spune „logodnicul păsărilor" sau „cap de primăvară", asta însemnând că vesteşte apropierea primăverii.

Dacă femeile măritate trebuie să se spele în această zi cu zăpadă neîncepută, pentru a intra vesele şi sănătoase în primăvară, fetele nemăritate, care doresc să-şi cunoască ursitul, trebuie să mănânce, deseară, înainte de culcare, o bucată de turtă sărată, plămădită de cea mai bătrână femeie din casă.

După ce turta-i gata, fata ia câteva îmbucături, iar restul, împreună cu o crenguţă de busuioc, îl pune sub pernă. Se spună că, la noapte, fata care a respectat acest obicei, îşi va vedea viitorul soţ - soarta - care va veni şi îi va da apă să bea.

Explicaţia este simplă: cum turta e foarte sărată, fetei îi va fi sete şi, gândindu-se la acest obicei, va visa un bărbat care-i va aduce apa. De nu, înseamnă că fata nu se mărită curând.

Sărbătoarea este una populară şi nu are o dată fixă. În funcţie de zone, Dragobetele se ţine pe 24, 28 sau 29 februarie.

După cum ne-a povestit muzeograf Brânduşa Ilie de la Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Brăilei, în zona noastră, de câmpie, Dragobetele se serbează pe 24 februarie.

„Dragobetele este fiul babei Dochia. Nu are dată fixă, se sărbătoreşte pe la sfârşitul lunii februarie. La noi la câmpie, unde primăvara vine mai repede, se ţine pe 24 februarie", ne-a spus muzeograful.

Printre obiceiurile specifice acestei sărbători se numără curăţenia generală în casă, îngrijirea animalelor, socializarea cu ceilalţi, „zburătoritul" şi turta sărată.

În ajun, pe 23 februarie, lumea se pregăteşte de sărbătoare făcând curăţenie generală în casă.

@