Puţine dintre relaţiile diplomatice ale României de dinaintea căderii comunismului au fost atât de controversate precum cele stabilite între Bucureşti şi Tripoli. Vreme de aproape trei decenii, Nicolae Ceauşescu a adoptat o strategie de politică externă bazată pe relaţii economice, pentru a câştiga ţările arabe ca pieţe de desfacere ale României industrializate.

Relaţiile comerciale dintre România şi ţările arabe s-au împletit cu controverse politice, de-a lungul timpului ţara noastră dezvoltând relaţii complexe cu ţările arabe. De exemplu, după ce fostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu şi şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe, generalul Ion Mihai Pacepa, a fugit în Statele Unite cerând azil politic, doi lideri importanţi ai lumii arabe, Muammar Gadhafi şi Yasser Arafat, au pus fiecare câte un milion de euro pe capul fostului agent al direcţiei de spionaj. Dar nu numai prietenia celor doi lideri cu Nicolae Ceauşescu i-a împins la acest gest, ci şi faptul că Pacepa cunoştea "afacerile murdare" ale acestora, serviciile de spionaj ale României, Libiei şi cele palestiniene colaborând îndeaproape timp de mulţi ani.

În ecuaţia intereselor României în Orientul Mijlociu, un loc important a fost ocupat de relaţia dintre Nicolae Ceauşescu şi liderul libian Muammar Gadhafi. Se spune despre legătura dintre Ceauşescu şi colonelul libian că ar fi fost într-atât de apropiată, încât Gadhafi ar fi ordonat asasinarea în România a fratelui său, în cadrul unei partide de vânătoare, întrucât acesta înainta din ce în ce mai vehement pretenţii pentru conducerea Libiei.

Reprezentanţa diplomatică a României în Libia a fost ridicată la rang de ambasadă în anul 1974, la nouă ani după ce Nicolae Ceauşescu a preluat puterea. Fostul dictator român a vizitat Libia în 1974, 1979 şi 1985, iar Muammar Gadhafi i le-a întors în 1981 şi 1983. Întâlnirile di