Mulţi am auzit de acest loc, dar şi mai mulţi cred că nici măcar nu există. Pentru unii dintre noi intră la categoria Fata Morgana, un vis născocit din oboseală şi sete: Timbuktu, oraşul de la capătul lumii, mirajul de la capătul deşertului.

Timbuktu există. Este un oraş în vestul Africii, în Mali, la capătul deşertului Sahara. De făcut, de cumpărat, de admirat... nu prea e nimic pe aici. Însă legenda este de multe ori mai puternică decât realitatea. Timbuktu e un oraş pierdut în deşert, departe de orice aşezare şi e tocmai această depărtare care i-a păstrat aura de mister. Deşi azi, în oraş, există chiar un aeroport internaţional care serveşte turiştii ce vor să ajungă la „capătul lumii".

Fondat în secolul al X-lea, oraşul a fost întotdeauna un loc de popas atât pentru arabii din nordul Africii, cât şi pentru etnicii din sudul continentului, pe drumul ce leagă Africa Neagră de Nord şi implicit de Europa. Deşi pare ivit la propriu din deşert, Timbuktu era, în trecut, o oază imensă cu câmpuri înverzite şi izvoare. În limba berberă „buqt" înseamnă departe iar „timbuktu" înseamnă la capătul pământului. Oraşul a avut multe perioade de înflorire, datorită comerţului care se făcea aici între negustorii din sud şi cei din nord. Încă de la începuturi, oraşul a devenit un important centru de învăţământ islamic, Universitatea Sankore, fondată în 989, funcţionează şi în zilele noastre, fiind una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ din lume. Celebre sunt şi cele aproape 700.000 de manuscrise păstrate de familiile bogate din Timbuktu: adevărate enciclopedii pe subiecte diverse, precum astrologia, comerţul sau medicina. Astăzi, manuscrisele sunt cercetate într-un institut special din Timbuktu şi înfăţişate publicului în câteva muzee din oraş.

Timbuktu, în prezent, arată ca un oraş fantomă. Toate clădirile sunt construite din noroi, iar secolele de vâ