Hai să fim sinceri! Nu-i aşa că ne-ar plăcea ca din cînd în cînd să mai intervină cîte un şeic să ne rezolve problemele?

Allah e mare şi drept, iar Abdullah al Arabiei Saudite e la fel! Şeicul s-a întors după o operaţie complicată, în timpul căreia s-a dat totuşi pe mîna doctorilor chirurgi, şi a decretat amnistie în cazul Mirel Rădoi. Românul a fost iertat de suspendarea pe 5 etape, primită în urma lovirii unui adversar de la Al-Wahda. Iar motivele iertării lui Mirel nu trebuie cercetate. Voinţa şeicului este executorie, definitivă şi aproape divină.

Nouă nu ne rămîne decît să ne bucurăm, pentru că mijlocaşul va avea meciuri în picioare în situaţia unei posibile reveniri la naţională. Şi ne mai rămîne să-i fim recunoscători lui Abdullah, care ne-a arătat ce înseamnă o comisie de disciplină formată dintr-un singur om. Independent. Mesager al Providenţei. Riscul întoarcerii deciziei este nul şi orice tentativă de apel poate fi urmată de o scurtare de cap.

Modelul saudit are adepţi şi în România europeană. Sînt destui cei care suspină după o mînă puternică şi o voce baritonală de şeic. Unul care să ne arate calea, să ne spună ce şi cum să facem. Fotbalul e plin de personaje care se apără cu mijloacele democraţiei şi care acţionează cu instrumentele dictaturii. Vă gîndiţi cum ar fi arătat soluţionarea speţei în cazul Pandurii-Oţelul-Dinamo? Ce repede am fi scăpat de nebuloase şi presupuneri? De scenarii, de dileme? Pac, Oţelul cîştigă la masa verde. Sau poc, poc, Pandurii sînt iertaţi de orice datorie, fiindcă nu e moral ca banii minerilor să intre în buzunarele capitaliştilor veroşi de la Dinamo. Şeicii adjuncţi Porumboiu, Iancu, Becali şi Borcea şi-ar fi înghiţit bănuielile, convinşi că e petrol şi pentru ei în califatul tuturor posibilităţilor, minişeicul sindicalist de Tîrgu Jiu nu ar fi protestat, pentru că în înţelepciunea lui Allah a lă