Confortul necesar pentru o viaţă cât mai tihnită se obţine astăzi mai uşor ca niciodată. Tentaţia e mare, costurile şi consecinţele, pe măsură. Efort minim, confort maxim pare mottoul celui mai râvnit stil de viaţă. Specialiştii în comportament uman spun însă că nu este plauzibil şi ascunde lipsa unei direcţii.

Adrian V. (40 de ani) are pe noptiera din dormitor un ceas care proiectează ora pe tavan, ca să nu mai fie nevoit să se întoarcă să citească afişajul. Şi o gamă largă de telecomenzi în sufragerie - pentru televizor, DVD player, recorder, sistem home-cinema, combină stereo şi aparat de aer condiţionat. Electronicele sunt doar un capitol din idealul său de viaţă: a-şi face existenţa cât mai confortabilă cu putinţă. Nota de plată: 20% din bugetul familiei.

Vacanţa perfectă, lene la extrem

Merge la serviciu cu taxiul. Nu şi-a luat carnetul de şofer gândindu-se că, în eventualitatea în care va avea vreodată maşină, să nu-i vină niciodată rândul s-o spele sau s-o ducă la service. Concediile şi le face în România şi în Grecia, în limita celor 800 de kilometri pe care-i poate parcurge într-o zi cu maşina condusă de soţie. „Avionul presupune balamuc mare. Inclusiv efortul de a limita bagajul. Adică munca de a alege ce obiecte iei şi ce nu", explică el.

Nelipsite din bagaj sunt „15 croisante şi filtrul de cafea", spune Adrian, ca să nu fie nevoit să meargă de dimineaţă la restaurant. „Acolo unde am mic dejun inclus, presupune să mă spăl, să mă îmbrac şi să cobor la cafea. O variantă este room-service, dar n-au toţi." Iar concediul la mare constă într-o „lene dusă la extrem": de dimineaţă zace pe şezlong, intră în apă, dar nu înoată, pentru că asta ar însemna muncă, îşi face siesta la prânz, se întoarce pe plajă după-amiaza şi-şi încheie seara citind, pe balconul camerei de hotel.

Recunoaşte că abuzează de servicii ori de câte