Recent, o valoroasă colegă, pe a cărei expertiză mă bazez în mai toate judecăţile mele economice, m-a rugat să contribui cu un text la un proiect editorial pe care îl coordonează pe tema prezenţei femeilor în politică. Din motive integral imputabile mie, am ratat termenul de trimitere a contribuţiei mele. Îi cer, public, scuze. Totuşi, tema mă atrage, aşa că, începînd de acum, vreme de trei săptămîni, voi scrie în acest colţ de pagină cam ceea ce aş fi vrut să scriu pentru proiectul ei. Nu ştiu de ce, dar în faţa unei teme de o asemenea anvergură, evit imediat atacul general, principial, şi prefer să colecţionez poveşti relevante. Cred – cu o oarecare candoare gnoseologică, admit – că inventariind fapte, situaţii, întîmplări se poate, la un final, trage şi o concluzie la nivel de principiu, cu toate nuanţele de rigoare. Aşadar, prima poveste din categoria implicării femeilor în politică este şi cea mai veche dintre cele care îmi vin imediat în minte. Este o poveste de acum 3000 de ani – povestea Batşebei. Se poate găsi în Vechiul Testament, în „Cartea a Doua a Regilor“, începînd cu capitolul 11.

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace Regele David, o întruchipare a masculinităţii politice cum rar putem găsi în istorie, se plimbă într-o seară pe terasa palatului său şi o vede pe Batşeba. Se îndrăgosteşte pe loc. Află că este soţia lui Urie Heteul, unul dintre căpitanii săi, plecat chiar în acele zile la războiul cu amoniţii. David o aduce pe Batşeba la palat şi o iubeşte, lăsînd-o însărcinată. Pentru a-şi ascunde păcatul, David ordonă revenirea lui Urie la Ierusalim şi îl îndeamnă pe acesta să meargă acasă, „să-şi spele picioarele“, adică să petreacă timp cu soţia lui, gîndindu-se că astfel va putea plasa copilul în paternitatea acestuia. Urie însă invocă un cod al onoarei care-i împiedică pe războinici să