Pornită ca o dezbatere publică pe mai multe bloguri și forumuri, ideea înființării unui nou partid, cu sau fără ideologie, dar, în mod esențial, bazat pe profesionalism și onestitate, a prins o oarecare consistență.

Moment în care, pe contributors.ro – blogul colectiv pe care a pornit dezbaterea -, Sebastian Lăzăroiu publică analiza ”Albă ca Zăpada, Populiștii și Opoziția. Anno Domini 2000”. Argumentele legate de eșecul ApR (Alianța pentru România), condus de Teodor Meleșcanu, și de ascensiunea lui Corneliu Vadim Tudor la alegerile din 2000, sunt extrem de interesante. Concluziile analizei sunt, însă, direcționate: șansele unei noi formațiuni politice de a trece pragul electoral sunt minime, iar de se va întâmpla acest lucru, atunci ”beneficiar” va fi Dan Diaconescu și al său Partid al Poporului sunt, în fapt, mesajele domnului Lăzăroiu.

Analiza pornește, însă, de la premise greșite: spre deosebire de dezbaterea despre un nou partid, care ar avea la bază o mișcare civică, ApR-ul lui Teodor Meleșcanu a fost doar un grup disident desprins din fostul PDSR. Mai mult, după ”explozia” din timpul momentului mediatic al arestării preventive a lui Dan Diaconescu, Partidul Poporului s-a dezumflat cu aceeași viteză cu care se umflase.

Cui i-ar folosi însă readucerea în discuție a lui Dan Diaconescu și a Partidului Poporului (și reamintirea eșecului ApR) într-un moment în care dezbaterea publică vizează un nou partid? În primul rând este o atenționare la adresa unei eventuale fracțiuni care s-ar putea desprinde din PDL după alegerile interne (de genul ”vedeți că a mai încercat și Meleșcanu acum 10 ani și a dat-o în bară”). Efectul demoralizator ar trebui, în același timp, să atingă și energiile celor care și-ar dori un partid nou, născut dintr-o inițiativă civică.

Textul lui Sebastian Lăzăroiu l-a readus în prim-plan pe DD și al său PP – efectul era prev