Am stat de vorbă despre dicţie şi importanţa sa pentru jurnaliştii de radio, cu un om a cărui viaţă orbitează în jurul conceputului de radio încă din copilărie (şi-a început cariera în radio la 14 ani). Adi Mihăilă lucrează în prezent la radio Zu.

Carmen Ivanov: Cat de importantă ţi se pare dicţia pentru o persoană care vorbeşte la radio sau la televizor?

Adi Mihăilă: Mesajul trebuie transmis ca text şi ca idee. Dicţia este esenţială pentru un om de radio.

Carmen Ivanov: Tu ce faci pentru a avea o dicţie mai bună? Înainte de a intra în radio ai făcut exerciţii de dicţie, ai făcut ceva special pentru a-ţi îmbunătăţi vorbirea, rostirea, sau pur şi simplu ai prins din mers tot felul de artificii?

Adi Mihăilă: La mine este o poveste mai aparte, în ideea în care fac radio de la 14 ani, iar la 14 ani nimeni nu ar fi investit în mine, dar din păcate, ceea ce vreau să subliniez este că radioul comercial, radioul modern din ziua de astăzi, nu mai investeşte în oamenii pe care îi are. Iau produsul aşa cum îl au, aşa cum îl găsesc şi merg pe mana lui.

Carmen Ivanov: Care sunt exerciţiile tale preferate de dicţie?

Adi Mihăilă: N-am exerciţii preferate de dicţie, dar sunt jocurile acelea frumoase, pe care noi le numim încurcă limbă, pe care le mai folosim, dar în rest, dacă simt că nu îmi dau drumul ok la voce, cel mai des fluier.

Carmen Ivanov: Deci, totuşi, faci ceva, un pic de încălzire, înainte de emisie!

Adi Mihăilă: Da, pronunţ vocale, consoane.

Carmen Ivanov: Dacă ar fi să alegi între “hribi fierţi, hribi fripţi”, “cupă cu capac, capac cu cupă” sau “şase saşi în şase saci”, ce ai alege? Acestea sunt cele trei exerciţii suficient de simple pentru a fi reţinute, dar suficient de greoaie pentru a te încurca şi pentru a-ţi da dificultăţi de rostire.

Adi Mihăilă: Cupă cu capac, capac cu cupă, clar!!!

Ca