Dacă tinerii reprezentanţi ai presei române prezenţi la conferinţa de presă de la Cotroceni ar constitui o breaslă, înzestrată cu spirit de corp profesional se ridicau şi plecau fără să pună vreo întrebare îndată ce preşedintele Băsescu îşi încheiase spiciul. Cele comunicate de dsa în legătură cu stabilitatea euro, competitivitate, productivitate, tratatul de la Lisabona erau reductibile la o frază: UE nu mai vrea derapaje economico-financiare ale statelor membre "păduchioase" care să poată duce la situaţii ca a Greciei, drept care se va implica, prin constrângeri suplimentare, în guvernarea acestor ţări. Ceea ce nu poate să fie decât bine şi la vară cald. Faptul că dl Băsescu s-a uşor bătut cu cărămida-n piept, arătând că România se va opune procentelor de contribuţie la stabilitatea euro şi că nu va accepta condiţii suplimentare pentru admiterea în Schengen reprezintă numărul de "idependenţă" ceauşistă târzie cu care ne-a obişnuit de la o vreme. Deci, conferinţa de presă putea foarte bine să fie susţinută de purtătorul de cuvânt al Cotrocenilor, nu mai ştiu cum îl cheamă, că şomează din greu.

Dacă pierdeau acest prim prilej de a tăcea, jurnaliştii ar fi putut s-o facă îndată ce dl preşedinte a trimis după ţigări pe câţiva dintre întrebători, arătând limpede că face un exerciţiu de forţă şi aroganţă cu presa în faţa publicului, nici gând să vrea să lămurească ceva. În loc să priceapă asta, tinerii jurnalişti s-au înghesuit să pună întrebări inutile, nepregătite, doar ca să se facă văzuţi de angajatorii lor şi eventual de prieteni la televizor. Culmea penibilului a fost atinsă de reprezentanta cu vechime a postului Realitatea TV, care după ce fusese expediată scurt şi net de dl Băsescu - "Repet, acesta e răspunsul, luaţi-l ca atare" - mai vine încă o dată la microfon, contrar oricăror uzanţe în meserie şi, la urma urmei, în relaţiile interumane, ca să se tr