O găseşti pitită undeva în Casa Cărţii, lângă un sediu BRD şi mai multe magazine de haine şi altele, cu intrarea într-un gang. Nu o deloc o clădire impunătoare, precum au alte instituţii de învăţământ superior din Iaşi, ci, mai degrabă, un loc mai mic, retras, anunţat doar cu litere de-o şchioapă cocoţate deasupra gangului. În Universitatea „Gheorghe Zane”, dacă eşti străin, nu ai cum să nu fii remarcat.

„Domnişoară, dar ce staţi pe hol? Căutaţi pe cineva?”, mă întreabă o femeie îmbrăcată într-un halat de un albastru închis, cu un burete în mână. De după ochelarii rotunzi, doi ochi miraţi mă măsoară din cap până în picioare. „De o oră analizaţi avizierul nostru”, mă anunţă. Sunt trei, de fapt. Ale celor trei facultăţi din cadrul universităţii: Management, Marketing şi Administraţie Publică. La fiecare dintre ele sunt afişate orarul cursurilor, precum şi titlurile lucrărilor de licenţă coordonate de profesorii de la facultatea respectivă. Număr în gând titlurile şi când trec de 20, femeia de serviciu se apropie de mine: „Eu cunosc toţi studenţii din această universitate, de asta mi-am dat seama că nu sunteţi de la noi” şi mă priveşte câş. Îi simt privirea alunecându-mi pe corp. Îi spun că fac o comparaţie între această universitate şi o alta, situată în apropiere, pentru că sunt interesată să mă înscriu la o a doua facultate. „A, păi aşa trebuia să ne spuneţi de la început. Să ştiţi că la noi e foarte, foarte bine. Eu sunt aici de doi ani şi tocmai de asta am şi rămas, pentru că profesorii sunt foarte omenoşi”. Dintr-odată, atitudinea femeii se schimbă.

Regele universităţii

O cheamă pe doamna secretară, care începe să îmi enumere dintr-o suflare avantajele studiilor la o universitate privată. „Avem un orar flexibil, orele se pot ţine şi în weekend, dacă doresc studenţii”. Mai mult, dacă ai un job, îţi poţi reprograma cursurile. Aceasta se aranjează