Multiculturalismul e precum croitorul. Croitorul se naşte, trăieşte ce trăieşte şi, apoi, moare. Aşa şi cu multiculturalismul. În plus, multiculturalismul are rude apropiate: biodiversitatea, excepţia culturală şi lupta împotriva încălzirii globale. Mă tem că întreaga familie se simte cam nasol în ultima vreme.
Surioara „Biodiversitatea şi apărarea ei“ este, de aproape 30 de ani încoace, raţiunea de a fi a unei pături solide de organizaţii non-guvernamentale, la nivel global. Teza lor este cam aşa: dacă vom cultiva intensiv cereale sau plante tehnice modificate genetic (în special porumb, soia sau rapiţă), vom distruge celelalte soiuri pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. O stranie coincidenţă a făcut ca perioada de luptă împotriva Organismelor Modificate Genetic să fie aceeaşi cu vremea în care institutele europene de producere a soiurilor de înaltă productivitate aveau o întîrziere majoră de dezvoltare, în faţa concurenţilor americani. Aşa că, ce a făcut UE? Simplu. În numele biodiversităţii, a început să aprobe cu ţîrîita hibrizii, mimînd protecţia mediului şi a consumatorilor. De fapt, protejau industria europeană de profil, pe piaţa regională. Au dat însă apă la moara militanţilor biodiversităţii. Simultan, pentru a putea hrăni vacile comunitare, UE este nevoită să importe cca 40 de milioane de tone de soia modificată genetic, din SUA şi America Latină. De cînd cu creşterea brutală a preţului la alimente, pe toate pieţele, s-a „modificat schimbarea“. Decizia „care soi modificat genetic e bun, care e rău“ s-a mutat la nivel naţional. De acum, fiecare ţară în parte îşi stabileşte singură riscul de atentat la biodiversitate.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Fratele „Excepţie culturală“ era, în ciuda numelui, de o simplitate intelectuală scandaloasă. Aici era vorba, pur şi simplu, de a trage subve
