Legislaţia ambiguă alături de incertitudinea privind statutul pieţei RASDAQ, înfiinţată în anul 1996 prin privatizarea în masă a peste 4.000 de companii, dar care nu funcţionează în prezent ca piaţă reglementată, expun investitorii riscurilor de abuz de piaţă.
"Alături de predictibilitate pentru piaţa de capital, ar trebui să se vorbească mai des şi despre credibilitate. E o serie de aspecte prost rezolvate în legislaţie care permit transferul capitalurilor în alte părţi. Piaţa RASDAQ are un statut incert şi nu suficient de clar. Nu înţeleg de ce ezită Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare să dea un răspuns tranşant în ceea ce priveşte piaţa RASDAQ, în condiţiile în care a crescut numărul de semnale de alarmă din partea investitorilor şi organelor de anchetă", a spus Gheorghe Ciobanu, profesor doctor la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Problematica pieţei RASDAQ a stârnit discuţii aprinse în ultimii trei ani pe piaţa de capital, principalele semne de întrebare legate de măsura în care piaţa poate fi sau nu considerată reglementată. Absenţa unei poziţii ferme din partea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a adâncit şi mai mult confuzia.
Companiile tranzacţionate pe o piaţă reglementată se supun unor reglementări foarte stricte privind obligaţiile de raportare şi de transparenţă, iar investitorii sunt protejaţi de abuzuri şi manipulări prin legea pieţei de capital. Puţine companii dintre cele 1.600 rămase la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ respectă regulile de raportare şi transparenţă la nivelul de piaţă reglementată.
Avocaţii trag însă un semnal de alarmă că incertitudinile alungă investitorii de pe pieţele de capital.
"Niciun investitor nu va veni pe piaţă dacă nu ştie care-i sunt drepturile în raport cu autorităţile statului sau atât timp cât o autoritate spune că o anumită acţiu
