- Diverse - nr. 729 / 24 Februarie, 2011 In "epoca de aur", cand constructiile de locuinte erau inregimentate in conceptii de inaltimi si un regim sever de economii, criteriile de habitat, confort, estetica urbanistica au fost tratate ca probleme secundare, si uneori cu mofturi aristocratice. Dupa retragerea santierelor si darea in folosinta a locuintelor, obligatia de amenajare a spatiilor verzi a revenit, in principal, colectivelor si asociatiilor de locatari. Din aceasta cauza in cartierele rezidentiale a aparut un arboret forestier diversificat, tanar, biologic si viguros care a "pontat" prezenta la munca patriotica, dar nu reflecta intotdeauna o gandire de perspectiva, un stil anume adecvat zonei, si este departe de conceptul de padure urbana. Puietii adusi de la "tara", ca amintire, materialul saditor gasit aievea pentru garduri vii, iarba semanata asa cum s-a nimerit si plantatiile care separau "gradinutele de zarzavaturi" pe langa bloc, aveau o utilitate de moment, dar cand a venit vremea toaletarii, formarii coroanelor, tratamentelor fitosanitare si cresterilor excesive, dezechilibrarii statice si ridicarii trotuarelor cu radacinile de la suprafata, sau mai tarziu a pericolului ca "arborele intra in bloc", cei care au plantat (sau cei care le-au urmat plantatorilor) au asaltat administratia locala cu o avalansa de cereri, solicitari sau amenintari pentru "interventia specialistilor". Nu stiu unde le-au "umblat ochii", sau de ce nu s-a gasit foarfece sau bomfaier in timpul oportun. Cert este ca atata timp cat legislatia si-a dat cu stangul in dreptul, si munca in zona verde s-a lasat pe altii, natura si-a vazut de treaba, si, in unele locuri, in loc de padure urbana avem "codru rezidential". "Vindecarea" a sosit abia in vara anului 2004, cand Guvernul Romaniei a emis H.G. nr. 955, stabilind cadrul organizatoric si raspunderile in toate domeniile administr