Procentele mizerabile cu care suntem gratulaţi de Eurostat – 42,5 % dintre români n-au acasă toalete conectate la reţea de apă sau canal, în timp ce pentru 41,2 % baia sau duşul reprezintă doar un vis – nu indică doar sărăcia şi gradul de necivilizaţie al unei ţări din Uniunea Europeană. Sursa: EVZ

Aceste cifre, coroborate cu nemiloasa realitate că doar 37,7 dintre noi stau în apartamente (cutiile de chibrite din beton ridicate în anii socialismului sunt încă un standard prea înalt pentru mulţi), dărâmă mitul legat de faptul că Nicolae Ceauşescu a fost primul constructor al ţării. Că, vezi Doamne, nea Nicu a făcut atâtea blocuri că nu suntem în stare de douăzeci de ani nici să le zugrăvim pe toate, darămite să facem altele.

O dată pentru totdeauna, e timpul să ne împăcăm cu gândul că dacă trăiam în alt regim, ţara ar fi putut progresa sistematic, nu heirupistic, iar construcţiile ar fi fost temeinice, mai frumoase şi mai confortabile. Înainte de 1989, nu s-a construit puţin, dar cu certitudine insuficient şi, la fel de sigur, prost. Poate vă mai amintiţi de „concentraţii” care trudeau pe şantierele patriei în anii din urmă ai lui Ceauşescu.

„Înalta” lor calificare, dimpreună cu faptul că oamenii erau aduşi cu arcanul în oraşe străine şi puşi să depăşească planul de politruci, ne fac să culegem şi azi roadele construirii socialismului: odăi de dimensiunea debaralei; chicinete în care încap aragazul şi o jumătate din familie, restul aşteptând tura următoare pentru cină; băi complet neaerisite şi în care dacă ai pus maşina de spălat trebuie să slăbeşti ca să mai foloseşti chiuveta; geamuri care nu se închid, nici nu se deschid (termopanul continuă să fie fiţă, nu necesitate), aşijderea uşile; podele şi tavane ondulate; şi toate acestea – în blocuri suficient de apropiate unele de altele ca să fii la curent cu tot ce se întâmplă în famili