Singura sărbătoare cu rituri care celebrează dragostea este Sânzienele. Etnologii spun că Dragobetele a fost preluat din sudul ţării şi că nu este decât o alternativă comercială la Valentine, o altă sărbătoare comercială.

Dragobetele, aşa numita sărbătoare românească iubirii este celebrată cu mare risipă de energie astăzi la Bistriţa, aşa cum s-a întâmplat de altfel în ultimii trei ani. Căsătorii de o zi în port popular bistriţean, oficiate de mai marii Primăriei, Bal cu invitaţii din partea Consiliului Local al Tinerilor, o horă a dragostei pe Pietonalul Oraşului, toate condimentează agenda dedicată Dragobetelui în Bistriţa. Motto-ul întregii manifestări care şi anul acesta are girul Primăriei este sugestiv :„Iubeşte nebuneşte, iubeşte ardeleneşte, iubeşte româneşte". Puţini dintre cei care sărbătoresc 24 februarie ca alternativă autohtonă a Sfântului Valentin ştiu însă că Dragobetele nu are nicio legătură cu tradiţia din Bistriţa-Năsăud şi de altfel din Transilvania.

Dragobeţii bistriţeni s-au distrat pe muzică populară

Dragobetele, sărbătoare specifică Munteniei

Sociologul Alexandru Uiuiu crede că Dragobetele este o alternativă la Sfântul Valentin, însă la fel de comercială ca şi sărbătoarea adusă din occident: „Este o sărbătoare specific Munteniei , asociată cu Drăgaica. Şi-a dobândit notorietatea ca replică la Valentine Day, însă ideea de sărbătoare românească este exagerată şi nicăieri în Ardeal nu s-a ţinut vreodată. Sunt la fel de comerciale ambele", comentează sociologul care a condus vreme de mai mulţi ani Centrul Creaţiei şi Culturii Populare.

Potrivit acestuia sărbătoarea de Sânziene, cu fetele care fac o serie de ritualuri pentru aflarea ursitului este mult mai aproape pentru localnici de ideea sărbătorii iubirii decât Dragobetele.

Sociologul crede însă că preluarea acestei sărbători nu este nici pe departe ceva rău: „