Sistematic. Si constant. Nu ca cineva si-ar fi propus cu tot dinadinsul sa ne nenoroceasca, dar in dorinta lor de a prospera, de a detine cat mai multa putere, au ajuns sa ne deposedeze de sperante, visuri si incredere.
Care mai sunt asteptarile romanilor in acest moment? In cine mai cred ei? Ce visuri mai avem astazi in legatura cu viitorul nostru? Vedem doar cum numarul celor care isi doresc sa evadeze din aceasta tara creste de la luna la luna.
Aceeasi cacealma politica pare ca ne este oferita incontinuu dupa '89. Politicienii se prefac a lupta cu crizele, modernizarea si integrarea noastra in civilizatie, in timp ce tot ei isi protejeaza familiile, isi asigura oamenii care i-au ajutat sau ii vor ajuta, platesc din bani publici datorii de campanie electorala, care au fost sau vor urma.
Pe scurt, in timp ce ne prostesc in fata amagindu-ne cu discursuri goale de continut si pline de ipocrizie, tot ei lasa sa se scurga banul public aiurea. Lor sau apropiatilor.
Acelasi lucru s-a petrecut si pe vremea lui Nastase si a lui Tariceanu si astazi, in timpul celor patru sau cinci mandate ale lui Boc. Nimic nu a evoluat, in ciuda plimbarilor mai dese pe la televizor ale celor cu castuse la maini. De cele mai multe ori, ele raman imagini de arhiva.
Chiar daca ajung sa fie umiliti putin in fata unei natiuni, ei toti revin acasa. Mai increzatori in sistemul care ii apara fara gres atunci cand poate - in Parlament (Ridzi, Pasat) sau in Justitie direct (Bercea Mondialu si toti ceilalti eterni cercetati, dar niciodata judecati pana la capat).
Pentru ca Europa ne-a umilit lasandu-ne la granita civilizatiei, ai nostri politicieni s-au trezit fortati sa ia masuri. Nu ca ar fi vrut, ci pentru ca altfel ar fi fost trasi de urechi si aratati cu degetul - acelasi deget pe care oriunde il pune Basescu, plesneste rana
