O beţie generală, fără băutură După ce şi-a îndeplinit norma cu încă o chiftea, a mai luat un pahar, l-a ridicat deasupra capului şi a închinat în sănătatea tuturor.

– Hai noroc!, i-a răspuns unul din spatele meu. Când s-a întins din spate să ia paharul, şi-a strecurat mâna pe sub braţul meu, mi l-a săltat cu putere, aşa că m-am trezit şi eu cu mâna în aer, iar nea Filimon, cu un profesionalism desăvârşit, mi-a plasat prompt un păhărel gol între degete. L-am strâns din reflex, ca să nu cadă jos, şi atunci nea Filimon m-a apucat de încheietură şi mi-a împins paharul la gură: "Hai, bea, şi tu, că e pe gratis”. Iar eu, ce era să fac?, m-am prefăcut că beau, m-am şi lins pe buze după aşa bunătate de vodcă, sau ce-o fi fost, că nu mai băusem niciodată. I-am întins paharul ochelaristului, râzând, poate vă e poftă!, dar el s-a dat jumătate de pas înapoi şi altcineva, răsărit în acelaşi loc, mi-a luat paharul şi l-a golit încă o dată.

– Nimic avem, nimic bem!, a spus insul, destul de tare cât să fie auzit câţiva metri împrejur.

S-au mai strâns câţiva în faţa meselor cu pahare şi chiftele. Să bea şi ei nimic. S-au întins după pahare, dar nea Filimon le-a dat peste mâini. Să stea cuminţi la coadă. Că este nimic pentru toţi. Să nu se lăcomească. Dar regula e regulă, nu se bea nimic fără chiftele. A mai lăsat de la el, a zis că nu la unul, nu la două, dar la trei pahare trebuie să ia omul şi o chiftea.

– Care bea, care vrea? Banu’ jos, dă un leu pentru-o chiftea!

– Filimon, eşti nebun. Te-ai îmbătat. Ce-ai băut azi, Filimon?

– Un vermut mic. Şi în rest, nimic.

– Dă-ncoa un nimic dublu şi-o pârjoală.

– Şi mie un rând!

– Şi mie!

Pe terasă erau mulţi beţivi care-şi aşteptau tremurând porţia pe ziua aceea, dar şi unii care n-aveau ce face şi se opriseră la un un pahar de vor