C arburanţii se scumpesc din nou la fix o lună după ce Emil Boc ameninţa companiile petroliere cu Fiscul şi cu marele Consiliu al Concurenţei. O stimată şi uriaşă companie unde statul deţine 40% din acţiuni a constatat cu regret că Libia lui Gaddafi nu se simte bine şi va proceda în consecinţă. Operaţiunea "de ajustare" îngroapă definitiv iluziile unor cetăţeni care credeau în eficienţa unui boicot al "hrăpăreţilor" sau în faptul că statul le va proteja buzunarele. "Un raport guvernamental ajuns pe masa mea constată creşterea nejustificată a preţurilor", spunea Boc şi lumea fremăta. "I-a prins, dom'le, o să le ceară la toţi actele, să le descopere şmecheriile!", se bucurau mulţi şoferi sărmani, care nu depăşesc nici acum cota lunară de 20 de litri a lui Ceauşescu. Se vorbea de controale inopinate, ca în vămi, de sancţiuni, era veselie. Dar ce acte în neregulă să găsească inspectorii statului la o companie unde statul are reprezentanţi şi deţine o halcă zdravănă? Şi ce boicot să mai faci când respectiva companie deţine 40 la sută din benzina vândută la pompă şi dictează tendinţa pieţei?

În realitate, contabilii de la palatul Victoria, puşi să peticească un buget sfrijit, îşi freacă mâinile la fiecare mărire a preţurilor carburanţilor. Asta pentru că, din fiecare scumpire de la stimata societate, statul îşi trage partea nu o dată, ci de trei ori. Întâi, prin accize şi taxa specială de drum, guvernul face jumi-juma cu societatea respectivă fiecare leu decartat de cetăţean la pompă. Apoi, tot statul încasează de la companie impozitul pe profit, care a ajuns la un nivel-record. Nu în ultimul rând, acelaşi stat al cărui premier luptă cu gura pentru binele şoferilor încasează dividende serioase, la care are dreptul în calitate de acţionar. Una peste alta, taxele plătite de companie anul trecut au ajuns la 24,7 miliarde de lei, reprezentând 11% din veniturile la bu