In primul rand, o observatie: in primele zece luni din 2010 numărul salariaţilor s-a redus în sectorul public cu 88,3 mii (-6%) şi în sectorul privat cu 83 mii (-2,9%). Salariul mediu net lunar la nivel naţional a crescut în perioada noiembrie 2009 - noiembrie 2010 cu 11 lei (0,8%). Aceasta înseamnă o scădere a puterii de cumpărare cu 7% (avand în vedere inflaţia anualizată de 7,9%). Salariul la privat a ajuns să îl depăşească în medie pe cel la stat. Salarii mai mici nu înseamnă productivitate mai mare, ci înseamnă pe de o parte un stimulent mai mic pentru muncă – şi implicit scăderea producţiei -, iar pe de altă parte un consum mai mic – şi implicit noi disponibilizări şi amânarea reluării creşterii economice. Imediat după tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, economia a reintrat în recesiune, deşi anterior acestei măsuri, în trimestrul II 2010, înregistrase o uşoară revenire (+0,3%). Concluziile apartin economistilor Lucian Albu (Academia Romana) si Liviu Voinea, autorii unui Barometru al productivitatii.

Determinanţi ai productivităţiiPotrivit Barometrului, scăderea numărului de salariaţi nu a făcut economia românească mai competitivă, ci doar a ajustat costurile de producţie. Dar valoarea adăugată brută depinde nu de numărul de salariaţi în primul rând, ci de gradul de tehnologizare şi calitatea utilajelor, de eficienţa organizării şi de management, de guvernanţa corporativă, de salarii vs productivitate Foto: Barometrul Productivitatii nivelul de sofisticare al produselor (care influenţează şi preţul). România stă prost la toate aceste capitole iar disponibilizările în masă, atât la stat cât şi la privat, nu rezolvă problema productivităţii, e aratat in studiul coordonat de Liviu Voinea.

Cea mai mare productivitate se înregistrează într-un sector (financiar-bancar) care stimulează importurile şi acumularea de datorie, nu exporturile şi acumu