Zăpada care s-a topit brusc a provocat, în 1865, cele mai mari inundaţii din istoria Capitalei. „Între 13 şi 20 martie, tot cursul Dâmboviţei de la Grozăveşti până la Vitan a fost acoperit de un strat de apă, care în unele părţi atingea trei metri înălţime”, nota istoricul George Potra. Numărul celor rămaşi fără case şi „sub biciul foamei” a fost atât de mare, încât domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la presiunea poporului, decide să înceapă canalizarea Dâmboviţei.
„Bucureştiul a fost una dintre cele mai încercate Capitale din Europa. Au fost inundaţii, incendii, cutremure, epidemii, războaie. Lucrul acesta a făcut să nu se dezvolte un spirit civic puternic, pentru că oamenii descopereau că, periodic, oricât munceau, fie veneau viiturile şi le luau toată agoniseala, fie un cutremur ori un incendiu sau inundaţiile”, este de părere istoricul Dan Falcan.
Acuarelă de Luigi Mayer, 1794
Dâmboviţa era din vechime principala sursă de apă de băut, sacagii şi ulterior pompele de la «Casa Apelor » asigurând aproape trei sferturi din apa necesară bucureştenilor. Poluarea la nesfârşit a râului avea ca rezultat firesc infectarea apei care, îndeosebi în timpul verii, dădea naştere la tot felul de molime.
Citeşte şi:
Scurtă istorie a celor mai devastatoare cutremure
Cutremurul care a schimbat faţa Capitalei
Cum au schimbat comuniştii faţa Bucureştiului
Povești de București
Luni, pe bucuresti.adevarul.ro, ați putut vedea fotografii publicate în premieră cu Bucureştiul acoperit de troiene de 5 metri în iarna lui '54.
Marți, reporterii "Adevărul de Seară" v-au prezentat imagini șocante și mărturii istorice despre bombardamentele din '44 asupra Capitalei.
Miercuri, ați putut citi cum a izbucnit cel mai mare incendiu care a distrus peste 2000 de case din Bucureşti .
Înecăciunile capriciosului râu
@N
