Dâmboviţeanul a cântat 40 de ani la peste 800 de nunţi. Amintirile din toată această perioadă au fost strânse într-o carte, plină de naturaleţe şi umor – „Aşa a început legenda”.
2004 a fost anul când Alex Vâlcu s-a dezvăluit publicului ca poet. Scria din liceu, însă nu se gândise să împartă cu cei din jur talentul cu care l-a hărăzit Dumnezeu. I se părea suficient că, timp de 40 de ani, a cântat pentru cei din jur.
Scrisul vroia să-l păstreze doar pentru sine, ca pe un secret bine păzit. Destinul însă a lucrat altfel, iar Alex Vâlcu nu regretă că s-a lăsat luat de val.
„La început, am fost foarte apropiat de teatru. Nu-mi scăpa nicio piesă care se difuza la radio, cum era pe vremea aceea. Citeam tot ce prindeam legat de teatru. În 1968, când am plecat militar, tocmai la Roman, am luat cu mine caietele cu poezii şi piesa de teatru pe care o scrisesem. Mă gândeam că, cine ştie, poate există vreo revistă a unităţii şi voi avea posibilitatea să le public”, îşi aminteşte Alex Vâlcu. Aşa a rămas poetul fără primele sale creaţii, care au dispărut pur şi simplu din geamantanul său de soldat.
Succesul a venit mai întâi din muzică
La întoarcerea din Armată, Alex Vâlcu a continuat să scrie, însă fără a se gândi să-şi strângă poeziile într-un volum. O făcea pentru plăcerea proprie. De aftfel, în timpul liber, s-a axat pe muzică.
„În 1969, m-am apucat să cânt la chitară. Am înfiinţat chiar şi o formaţie – «Piraţii». De ce numele ăsta? A fost ideea unuia dintre componeţi, care făcuse box şi căruia i se zicea în ring piratul. Am cântat la mai mult de 800 de nunţi, plus la hore, la baluri. Ne-am oprit în 2010, după ce a murit fratele meu, solistul principal al «Piraţilor». Despre cei 40 de ani de muzică, am scris şi o carte, «Aşa a început legenda», publicată anul trecut”, mărturiseşte Alex Vâlcu.
Se mândreşte că, în 1972, „Pira
