Sînt tot mai rari acei regizori care au ambiţia, curajul şi fermitatea de a opta pentru un concept personal puternic, chiar în răspăr cu tendinţele cinematografice actuale, şi de a-l urmări pînă la ultimele sale consecinţe. Italianul Luca Guadagnino face parte dintre aceşti remarcabili regizori. Emma este o imigrantă rusoaică, stabilită în Italia de peste două decenii. Fiică a unui restaurator, ea fusese cucerită de Tancredi Recchi, reprezentant de seamă al burgheziei industriale milaneze şi colecţionar de artă. După căsătorie, Emma a renunţat la Rusia, pentru a deveni o femeie italiană. Membrii noii sale familii (i Recchi) sînt putred de bogaţi (ricchi) şi, ca atare, îşi permit să aibă propriile norme de conduită. Faptul că Emma (prenume dat de Tancredi, rebotezarea sugerînd o renaştere) a fost acceptată în această castă i-a adus nu doar beneficii (cel imediat vizibil fiind opulenţa), ci şi constrîngeri, iar ultimele transpar în rigiditatea sa temătoare. Protagonista filmului lui Luca Guadagnino este perfect conştientă că orice pas greşit ar putea s-o coste paradisul terestru dobîndit cu atîta trudă. Însă Emma renunţă la precauţii atunci cînd regăseşte pasiunea pe care credea că o părăsise odată cu Rusia şi pe care în van încercase s-o retrăiască gătind mîncărurile copilăriei. Eu Sînt Dragostea începe, într-un Milano înzăpezit, cu o minuţios pregătită cină aniversară, în cadrul căreia patriarhul Edoardo Sr. îşi anunţă succesorul la „tronul“ companiei. Tancredi este năucit la aflarea veştii că trebuie să împartă puterea cu fiul său cel mare, Edoardo Jr. (Edo). În dimineaţa acelei zile, Edo fusese întrecut de un bucătar într-o întrecere sportivă; iar orice înfrîngere e greu tolerată de un clan care se consideră imbatabil. Seara, învingătorul concursului, Antonio, pătrunde în casa şi în viaţa familiei, aducînd un dar pentru adversarul învins. Edo va deveni priet