Trufa este cu siguranta una dintre cele mai valoroase comori naturale. Misterul originii sale a incantat fanteziile poetilor si scriitorilor. Toate celelalte legume sunt considerate fiicele pamantului si ale luminii, dar trufa este considerata creatura intunericului, prizoniera umbrelor.
Nu are frunze, ramuri, nici trunchi sau radacini. Se naste si creste in apropierea radacinilor copacilor, o simbioza perfecta cu plopi, tei, salcie, carpen. Prefera mediul calcaros, pietros, bine drenat si alcalin.
In perioada maxima a civilizatiei din Mesopotamia (3000 i.Hr) babilonienii organizau banchete somptuoase in cinstea trufei. Trufa a fost atat de populara in trecut, incat Plinius cel Batran o considera un dar al cerului.
Apogeul l-a atins in peroada Renasterii, creand un fel de dependenta psihologica lorzilor care nu puteau accepta un ospat fara delicioasa ciuperca. Umberto Eco a mentionat-o si el in romanul sau: "In numele trandafirului".
De marimea unui cartof, brun roscat, negricios cu manta alba, trufa este identificata cu ajutorul cainilor si porcilor, in special al purcelelor. Acestea sunt atrase in mod natural de trufe, fiindca acest fungi emite un steroid similar cu un feromon produs de vieri in timpul pre-imperecherii.
Porcii si cainii simt trufele chiar de la o departare de 100 de metri. Parfumul ei poate fi perceput si de om de la o distanta de 50 de metri. Atunci cand un culegator intra intr-o incapere cu o cantitate mica de trufe, suficient sa umple o palma, mireasma lor se propaga in toata camera.
Rolul afrodisiac la om nu este inca pe deplin inteles. S-a constatat ca femeile sunt atrase de substanta ce o contine trufa: Alpha Androstenol. Un medic a testat aceasta substanta pulverizand scaunele dintr-o sala de asteptare si a constatat ca doamnele au venit sa se aseze pe acele locuri. @N_P
