Un patrimoniu de mătase

Din revista HISTORIA din februarie 2011 aflăm că primăria Romei, îngrijorată de degradarea Colosseumului, a lansat un proiect de restaurare arhitecturală care, în urma licitaţiei, a fost cîştigat de un magnat local, Diego Della Valle. Toate cheltuielile necesare conservării uriaşului patrimoniu pe care îl presupune brîul de ruine al Colosseumului vor fi suportate de omul de afaceri italian. Lucrările vor începe la sfîrşitul acestui an şi vor dura peste doi ani, dată fiind şubrezenia actuală a edificiului, sporită de poluarea mediului şi de vibraţiile provocate de o linie de metrou din apropiere. Motivaţia lui Diego Della Valle a sunat astfel: „pentru a spori imaginea ţării noastre”. Oare cînd vom trăi clipa cînd miliardarii români vor simţi nevoia să facă acelaşi lucru cu patrimoniul distrus de aici? Un alt detaliu mirabil priveşte descoperirea mătăsii în China mileniului trei înainte de Christos. Potrivit lui Confucius, prinţesa Leizu avea 14 ani cînd a scăpat în ceaşca de ceai un cocon de mătase. Ca să-l scoată de acolo, tînăra a început să desfacă firul de pe gogoaşă. Aşa s-a ivit ideea ţeserii firelor de mătase. Secretul a fost păstrat de chinezi 3000 de ani, alături de arta creşterii viermilor de mătase. Cît de mult poate cîntări întîmplarea în aducerea pe lume a unei descoperiri…

Citat sau ba?

Aceasta e-ntrebarea...

În DILEMA VECHE, Nr. 366 / 17- 23 februarie 2011, în articolul Deci, unde a spus Patapievici chestia aia?, Cristian Ghinea atrage atenţia asupra unui articol apărut cu trei săptămâni în urmă în „Observator cultural”, în care Lavinia Bârlogeanu comentează volumul Idolii forului coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, sub titlul „Vacile sacre“ ale României culturale: între adulaţie şi critică.

Cine ştie care sunt „idolii forului” ştie şi cine sunt „vacile s