Astăzi se reia campionatul. Debutul unui nou sezon în chinuiala fotba­listică din Liga lui Mitică nu ar fi fost la el acasă dacă nu ar fi fost acompaniat, festiv şi definitoriu, de un oarece damf de troacă, de un orişice scandal. Penalizarea echipei Pandurii Tg. Jiu pentru neplata unei vechi datorii către Dinamo a încins tărâţa. Ortacii lui Marin Condescu au fost repauzaţi prin suspendarea dreptului de a juca în campionat. Şi n-ar fi plâns nimeni de mila săracilor din Vale fiindcă, oricum, ei se bat cu şanse mari doar pentru trofeul retrogradării. Alta-i be­leaua. Neprezentarea Pandurilor la joacă face scor de masă verde şi vic­torie fără transpiraţie în favoarea g­ă­lăţenilor. Adică în favoarea ne­simţiţilor care, în turul campionatului, s-au cocoţat cu tupeu maxim în fruntea clasamentului. Adică în favoarea unor neica-nimeni care s-au tolănit obraznic pe o poziţie numai bună pentru alţi fuduli ai campionatului, cu mult mai osânzaţi de­cât bieţii ăia de gălăţeni. Şi, de aici, scandalul. Pentru că, nu-i aşa?, afrontul unui asemenea favor nu poate fi trecut cu vederea de asaltaţii grandomaniei. Contestarea deciziei de sancţio­na­re a Pandurilor forţează demonstraţii bine articulate în logica viciului. Dar total absurde în raport cu normalitatea de drept. Altfel spus, revoltaţii susţin că ceea ce e corect în teorie nu este neapărat corect şi în fapt. Că o decizie absolut regulamentară nu poate fi interpretată decât ca mânărie ordinară atunci când ea deranjează un sistem guvernat în mod curent doar de aranjamente care de care mai frauduloa­se. Astfel, pledoa­riile celor care contestă suspen­darea echipei Pandurii Tg. Jiu şi implicit avantajul Oţelului Galaţi se transfor­mă, fără voie, într-un denuţ vi­guros al corupţiei din fotbal. Fiindcă regulamentul este clar. Datoriile neonorate ale unor echipe faţă de propriii jucători, faţă de partenerii de competiţie sunt indiscu