Pe 15 februarie, la Institutul Francez din Bucureşti, Cédric Villani, medaliat Fields în 2010 – medalia Fields e, pentru matematicieni, echivalentul Premiului Nobel; se acordă o dată la patru ani unor cercetători sub treizeci şi nouă de ani –, a vorbit despre „Particule, stele şi probabilităţi“. A fost o conferinţă pentru marele public, un adevărat eveniment onorat cum se cuvine de o sală arhiplină, nu doar cu matematicieni şi fizicieni. Pornind de la exemple elementare, uşor de înţeles, Villani a ajuns spre sfîrşit la chestiuni foarte abstracte legate de conceptul de entropie în matematică şi fizică şi a explicat, pe cît se putea, semnificaţia rezultatului premiat. Au urmat întrebări. Nimeni nu se aşteaptă la o asemenea conferinţă la întrebări tehnice, dimpotrivă, cei din specialitate nu intervin. Dar parcă nici să i se ceară conferenţiarului părerea despre previziunile Maya în legătură cu anul 2012! Villani a răspuns, zîmbind, că anul 2012 e extrem de important pentru că se vor împlini o sută de ani de la moartea lui Henri Poincaré... Dincolo de plăcerea unora de a se auzi vorbind în faţa unui public numeros şi a unor oameni celebri, întrebarea aceasta, pusă la sfîrşitul unei conferinţe care, chiar dacă pentru marele public, nu a părăsit nici o clipă domeniul ştiinţei pure şi dure, trebuie văzută ca un simptom grav, din aceeaşi specie cu încrederea tot mai mare pe care o au conaţionalii noştri în paramedicină, în astrologie – în iraţional. E un simptom al unei continue scăderi a spiritului critic, raţional. Iar lucrurile nu se vor îmbunătăţi reducînd ponderea orelor de matematică, fizică, biologie şi chimie în şcoală. La fel de nocivă ar fi înlocuirea predării separate a acestor ştiinţe cu predarea generică a „ştiinţelor“ şi punînd accentul pe competenţe în loc de cunoştinţe. Eliminarea încă din 2006 a teoriei evoluţioniste din programele şcolare a fost şi