Marţi, la ora 16, părintele Petroniu Tănase, egumen al Schitului Românesc Prodromu de la Athos s-a mutat la Domnul. Slujba de înmormântare s-a săvârşit joi, după toată rânduiala athonită, părintele fiind îngropat în cimitirul schitului.

Părintele Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914, în comuna Fărcaşa, judetul Neamţ. Râvna monahală ce i-a cuprins sufletul încă din tinereţe l-a dus pe acesta în obştea Mănăstirii Neamţ, unde se va şi călugari. Părintele va ajunge apoi în Mănăstirea Antim, din Bucureşti. Cu toate că a renunţat la lume, tânărul monah a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, alături de alte studii în Matematică şi Filosofie.

Părintele Adrian Făgeţeanu, întrebat despre Părintele Petroniu Tănase, va spune: “Avva Petroniu Prodromitul? Cel mai smerit. Cel mai smerit. Cel mai smerit”. Tot el va spune că, în anul 1937, perioada în care obştea Mănăstirii Antim a fost cea mai numeroasă, numărând 38 de monahi, cel mai smerit dintre ei şi singurul care nu se îndreptăţea pe sine era Părintele Petroniu Tănase; la acea data, Părintele Petroniu avea doar 23 de ani. “Toată actuala rânduială a bibliotecii i se datorează. Poate de aceea, deşi e stareţ, continuă să se ocupe tot el de ea, aceasta fiind parte din viaţa sa, din ascultarea sa.”

Dorul pentru o viaţă îmbunătăţită, asemeni marilor părinţi nevoitori, i-au îndrumat paşii spre Grădina Maicii Domnului – Sfântul Munte Athos. Părintele Petroniu Tănase va ajunge în Sfântul Munte în anul 1978, el făcând parte din a doua generaţie de monahi trimisă de Patriarhia Româna spre a revigora obştea Schitului Românesc Prodromu.

Din anul 1984, părintele Petroniu Tănase a fost şi protosinghel, şi duhovnic, şi bibliotecar. Nicolae Băciuţ, vizitând şi admirând ordinea din bibliotecă, va spune: “Simt din nou că sunt român, cu tot cu pământul pe care-l calc. Chiar dacă e, administrativ vorbind, pămân