Trăim mai puţin decât restul europenilor, ne mor mai mulţi bebeluşi cu vârsta de până la un an decât în Franţa, Italia sau Spania la un loc, suntem trataţi în spitale unde condiţiile de igienă şi de dotare tehnică lasă mult de dorit de către medici din ce în ce mai puţini şi mai slab pregătiţi. Cu alte cuvinte, România este unul dintre statele europene ai căror cetăţeni au o stare de sănătate slabă, chiar dacă comparaţia se face cu alte ţări central şi est-europene.
Pentru a descrie starea de sănătate a unei populaţii sunt utilizaţi numeroşi indicatori sociodemografici, precum: speranţa de viaţă la naştere, rate de mortalitate pe grupe de vârste şi cauze de deces, rate de mortalitate infantilă, dar şi indicatori privind morbiditatea, incidenţa unor boli în cadrul populaţiei etc.
O îmbunătăţire a stării de sănătate a românilor s-a putut observa la începutul anilor 2000, însă ţara noastră rămâne unul dintre statele europene cu cei mai bolnavi cetăţeni.
De altfel, majoritatea esticilor sunt mult în urma occidentalilor privind starea de sănătate. Printre factorii care au contribuit la menținerea decalajului dintre estici și vestici privind sănătatea se numără: calitatea slabă a serviciilor medicale dinainte de 1990 în țările din blocul de est, subfinanţarea serviciilor de îngrijire a sănătăţii, lipsa măsurilor de prevenire a bolilor, slabul acces la servicii medicale pentru populaţia de la sate. în continuare numeroasă în multe dintre fostele state comuniste, creşterea şomajului şi scăderea rapidă a nivelului veniturilor.
Criza şi sănătatea esticilor
În condiţiile în care sistemele de sănătate ale multor state estice sunt, în continuare, puternic subvenţionate de stat, dificultăţile economice ale ultimilor ani şi-au pus amprenta asupra fondurilor alocate pentru sănătate. Astfel, potrivit Economist Intelligence Unit, în 2010, p
