Ziuaveche: Ce cauţi la un liceu “turcesc” ?
Ana Maria Constantin: Dacă m-aţi fi întrebat asta acum trei ani, înainte de a începe clasa a 9-a, aş fi zis că am venit aici ca să fac performanţă la olimpiadă. Cred că pot spune că am făcut şi asta. Mi-am dat seama însă că în cadrul Liceului Internaţional de Informatică am descoperit mult mai mult decât atât. Am legat prietenii care sper să dureze toată viaţa şi m-am maturizat mai mult decât dacă aş fi rămas acasă, la Caracal.
Cred că liceul propriu-zis, ca experienţă de viaţă, a căpătat o altă dimensiune pentru mine. Inclusiv viaţa de internat, care e foarte frumoasă alături de colega mea de cameră cu care ma înţeleg genial, e diferită faţă de ceea ce experimentezi într-o tabără de o săptămână. Trebuie să înveţi să respecţi regulile care, după cum sugerează şi întrebarea, pot fi destul de “turceşti”. Asta nu înseamnă că nu ne distrăm, că nu ieşim în oraş, că nu râdem şi că nu ştim să ne simţim bine. Există tot timpul o cale să obţii ceea ce vrei atâta timp cât iţi doreşti asta cu adevărat.
Dacă vreau să învăţ, am la dispoziţie tot ce am nevoie. Dacă vreau să fac sport, îmi fac abonament la sala de la Dristor. Dacă vreau să cânt, cânt la chitară. Dacă vreau să ies cu prietenii, dau câteva telefoane şi am rezolvat. Dacă vreau să mă uit la stele, merg la observator şi mă uit la stele. Asta am căutat şi asta am găsit la liceul meu “turcesc” din Bucureşti: un loc în care chiar sunt fericită.
ZV: Unde ai dori să fii studentă? Ce ai dori să faci după ce îţi termini toate studiile?
A.M.C.: În legătură cu facultatea îmi doresc foarte mult să studiez la una din universităţile americane de top. Ştiu că acolo am şansa să mă dezvolt atât profesional cât şi social. Să trăieşti într-un campus alături de alte sute sau chiar mii de studenţi adunaţi din toate colţurile lumii este o experienţă unică, ce se meri