„Mai mult decât un festival de film, Berlinala este un eveniment impresionant care adună crema profesioniştilor din domeniu, dar şi sute de mii de spectatori în sălile de cinema. Este copleşitor să vezi cum se umple sala la fiecare proiecţie în parte, oameni dornici să vadă filme, indiferent cât de chinuitoare sunt cozile la casele de bilete“, descrie dna Ilinca Belciu experienţa trăită la recent încheiata ediţie – a 61-a – a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. (...)

Cinematografia trăieşte o mulţime de schimbări. Anul acesta ne axăm pe descoperirea unor noi forme şi tendinţe care includ experimente 3D. Berlinala 61 este o expoziţie cinematografică. Dieter Kosslick, directorul Festivalului Primul festival la care sunt prezentă de la început până la final, fără ultima zi şi ceremonia de decernare a premiilor, pentru care, oricum, trebuie să ai un film selectat sau o invitaţie specială. Primul festival cu trei filme pe zi, chiar şi patru dacă se nimereau să fie în aceeaşi zonă, poate chiar şi sală. Berlinala este un festival grandios, dar ştiam asta de la bun început, bănuiam ce mă aşteaptă. Nu credeam însă că poate fi întratât de copleşitor, intens, obositor în cel mai plăcut sens cu putinţă. O aventură palpitantă, să achiziţionezi biletele, cu toată acreditarea pe care o ai. Totul merge pe bandă rulantă. Ghişeele se deschid la 8,30, însă coada e formată deja de cel puţin două ore. Iar dacă vrei să aştepţi frumos şi liniştit, în interior, la căldură (e bine de luat în calcul vântul berlinez deloc prietenos), trebuie să ajungi măcar la 6,45. Asta pentru că vrei cu tot dinadinsul bilete la proiecţiile din ziua următoare. E o competiţie, chiar şi la bilete. Primul venit, primul servit. Iar dacă speri cumva să poţi lua bilete la două proiecţii care se suprapun, în eventualitatea în care te răzgândeşti, e bine să afli din timp: nu s