A existat o vreme în fotbalul românesc - deşi pare greu de crezut - cînd discursurile şefilor de la Craiova - extrem, extrem de puţine - nu începeau şi nu se terminau cu "Moarte Bucureştiului!". O vreme cînd jucătorii aduşi în Capitală din Bănie nu erau obligaţi de către fani să suduie şi să afurisească fostul loc de muncă, să amintească de mamele colegilor de care tocmai se despărţiseră şi să poarte inelul de logodnă pe degetul mijlociu spre a putea fi arătate asistenţei la orice oră.
În acea vreme a evoluat Costică Sţefănescu. Cel mai bun libero pe care l-a avut fotbalul nostru, simbolul Universităţii Craiova, omul care înainte de a lua calea Tîrgului Iovului a evoluat, cinci ani, la Steaua.
Şase goluri într-un sezon, ca atacant!
Ştefănescu e bucureştean prin naştere. În 1965, la 14 ani, a fost legitimat la Steaua. A urcat, încet-încet, toate treptele şi, în prima zi a lui iunie 1969, înaintea unei partide cu Rapidul, antrenorul Pişti Covaci i-a spus: "Costică, azi joci. Din prima!". N-a avut teamă, depi, de o parte a terenului stăteau Hălmăgeanu, Vigu, Tătaru II ori "Ţiţi" Dumitriu, de celalată Necula Răducanu, Culae Lupescu sau Greavu.
A debutat "la mijloc", dar apoi a urcat atacant. Cinci sezoane a bifat la militari. În '69-'70 a adunat chiar 28 de partide, marcînd şase goluri.Cînd am plecat de la Steaua am lăsat loc de bună ziua! Aşa era normal!Costică Ştefănescu
Schimb cu Sameş
În 1973, bucureştenii îl doreau pe Sameş. La schimb l-au dat pe Ştefănescu. Nu i-a părut rău, pentru că pe "Central" avea să stea 13 ani, cei mai frumoşi din viaţa sa. Costică Cernăianu, antrenorul juveţilor, mizează pe factorul psihologic şi-l aruncă în luptă, la primul său meci pentru Universitatea, chiar contra Stelei, în debut de decembrie 1973. Craiova pierde, greu, cu 1-0.
"Nu mi-a fost frică, am avut, însă, ceva emo
