Eram în studioul unei televiziuni de ştiri, înainte de intrarea în emisie, şi mă uitam ca viţelul la ceasurile noi şi scumpe etalate de cei doi politicieni care-mi stăteau alături. Îşi zâmbeau complice, schimbând sfaturi de cunoscători. Dar vai cât de rapid şi-au intrat în rol după ce emisiunea a început. Erau din nou cei doi mari adversari politici pe care îi ştiam de la televizor. Politica românească seamănă mai degrabă cu lumea de mucava a wrestling-ului, acolo unde în ring se împart scatoalce nedureroase şi în culise se numără banii storşi din circul jucat.
De serviciile spălătoriei de bani offshore conduse de Kiss Laszo Gyorgy au beneficiat deopotrivă parlamentari PD-L, PSD, UNPR şi din grupul minorităţilor. Ştim că anumite firme private româneşti au un profit mai suculent decât marile companii multinaţionale active în România. Un succes adus în special de contractele cu statul. Dar proprietarii acestor firme se numără şi printre cei mai importanţi donatori către PD-L, PSD şi PNL. Spun unii că banul n-are culoare? Ba are, chiar mai multe, e un rogvaiv politic.
Această masivă fraternitate politică a cărei cea mai bună afacere e făcută pe banii bugetului, adică banii noştri, domneşte în România. Nici măcar nu mai e silită să-şi ascundă manevrele, pentru că tot ea construieşte legi şi împarte funcţiile importante. Dar există printre noi din ce în ce mai mulţi care văd această realitate nudă şi nu mai aşteaptă nimic de la actualii actori politici. Se naşte astfel oportunitatea apariţiei unui nou partid. Frecvenţa discuţiilor pe această temă a crescut în intensitate în ultimele luni.
Există în prezent doar câteva puncte de coagulare socială din care ar putea înmuguri un nou partid. Unul este cel al lui Dan Diaconescu, omul care a făcut bani exploatând mizeria umană. Promisiunile acestui partid sunt deşănţate, iar îndobitocirea practicată zilnic pe micu
