Omenirea stă cu ochii ţintă asupra Libiei, o ţară cu un lider aproape nebun - care dă bine la televizor -, şi care este foarte aproape de Europa. Libia are mari probleme cu reţeaua de aprovizionare cu hrană, la un pas de colaps, iar forţele antiguvernamentale deţin controlul asupra anumitor regiuni.
Libia are probleme şi cu numărul mare de victime, ca urmare a represiunilor violente, încât Marea Britanie şi Franţa fac presiuni pentru un embargou al armelor şi ameninţă cu o anchetă pentru crime de război.
În plus, producţia zilnică petrol, ajunsă la 1,6 milioane de barili pe zi a dispărut de pe piaţă, iar asta afectează preţul barilului la nivel mondial (cotat joi la 112, 65 de dolari), precum şi state europene dezvoltate, ca Italia sau Elveţia, foarte sensibile la ţiţeiul libian. Tensiunile din ultima perioadă au obligat Arabia Saudită să-mi măreasca producţia de petrol cu 10% pentru a suplini necesarul global.
Însă revoltele populaţiei şiite din Bahrain împotriva regalităţii sunite, condusă de regele Hamad Ben Issa Al-Khalifa, ar putea avea o importanţă mai mare în economia mondială.
Bahrainul este un stat non OPEC, cu populaţie majoritară şiită, extrem de nemulţumită de conducere încă dinaintea revoltelor din Tunisia.
Bahrainul este şi mărul discordiei dintre Iran şi Arabia Saudită. Aici este problema. Tensiunea dintre cele doua mari state din Orientul Mijlociu are loc mai ales pe fond religios, deoarece iranienii sunt şiiţi, iar arabii sunt suniţi.
Poziţia strategică pe care Bahrainul o are în zona strâmtorii Hormuz este cea care îi conferă atata importanţă. De ce? Pentru că 40% din producţiea mondială de petrol transportată pe mare trece pe aici în fiecare zi.
Dacă în Bahrain populaţia alungă regele sunit, atunci Iranul ar avea o cu totul altă influenţă asupra acestui mic stat, iar armata americană ar fi obligată să îşi ret