Am semnalat, de mai multe ori, existenţa unor biblioteci digitale foarte utile pentru cercetătorii limbii şi ai literaturii române. La cele amintite până acum – de la Google Books şi Gallica până la Classica (a Universităţii din Bucureşti), la colecţiile de manuscrise şi tipărituri ale Bibliotecii Naţionale, ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, ale Bibliotecii Academiei –, s-a adăugat, în ultima vreme, un proiect extrem de ambiţios, care a căpătat deja consistenţă: Dacoromanica.
E încă la început, dar modul de organizare şi materialele deja cuprinse sunt foarte promiţătoare. Cărţile şi periodicele scanate integral şi permiţând descărcarea şi căutarea automată, grupate pe domenii şi categorii, reprezintă o bibliotecă modernă, alcătuită cu profesionalism, similară colecţiilor digitale actuale din alte culturi. Din perspectiva lingvistului şi a filologului, avantajele sunt uriaşe: nu e vorba doar de comoditate, de avantajul de a avea la îndemână instrumente şi surse esenţiale, ci şi de posibilitatea de a găsi în ele, cu uşurinţă şi rapiditate, cuvintele căutate. Desigur, pentru tipăriturile vechi şansa de recunoaştere automată e mai redusă; scrierea cu chirilice, alfabetul de tranziţie sau diferitele sisteme latinizante pun obstacole mari în identificarea elementelor lexicale în texte.
Deocamdată, în biblioteca Dacoromanica putem găsi Dicţionarul limbii române – dicţionarul academic al lui August Treboniu Laurian şi Ion Massim (1871-1876), cele zece volume ale antologiei lui Iuliu Zanne, Proverbele românilor, Enciclopedia română (1898-1904) a lui C. Diaconovich, cele patru volume din Bibliografia românească veche a lui Ioan Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simonescu; serii de Studii şi documente istorice; Originea românilor şi Istoria limbii române a lui Al. Philippide, volume de N. Drăganu, Theodor Capidan, Al. Rosetti etc. Domeniul publicaţiilor ş
