Congresul UDMR de sâmbătă şi duminică, de la Oradea, este cel mai important din ultimele două decenii. Mai exact: din ultimii 18 ani.

În 1993, Marko Bela devenea al doilea preşedinte al UDMR, succesor al regretatului Domokos Geza, votat de un congres desfăşurat tot la Oradea. Kelemen Hunor are, în acest weekend, cele mai mari şanse să devină al treilea preşedinte, succesor al protectorului său politic.

Congresul UDMR are o încărcătură simbolică evidentă. Este congresul schimbului de gene raţii. Oradea nu a fost stabilită întâmplător drept loc de desfăşurare. Alegerea lui Marko Bela în fruntea UDMR a fost o decizie strategică benefică. El a fost dovada că intelectualii pot reuşi foarte bine în politică.

În 1993, au fost multe voci care se îndoiau de capacitatea lui Marko de a menţine echilibrul unei organizaţii mult mai complexe decât un partid politic, cu platforme, ideologii şi interese dintre cele mai diverse. Din fericire pentru el, s-a dovedit poet doar în sensul propriu al cuvântului. În politică, pragmatismul său a funcţionat şi s-a diseminat cu succes în interiorul Uniunii.

În 18 ani de mandat, Marko Bela a făcut şi greşeli. Unele cu consecinţe actuale, dacă ne referim la gestionarea relaţiei lui Tokes Laszlo. În mandatul său, clivajul dintre mode raţi şi reformişti a ajuns la cote periculoase şi a pus în pericol, în mai multe rânduri, intrarea UDMR în parlament. E drept că abordarea radicalilor lui Tokes a fost deseori exagerată, iar repetatele oferte ale lui Marko la colaborare, nu la confruntare, nu au detensionat relaţiile. Detaliile sunt însă mai puţin importante.

Astăzi, relaţia cu Tokes este foarte dificilă, electoratul maghiar este divizat, iar acest lucru i se poate reproşa şi lui Marko Bela. Fără a uita însă meritele preşedintelui UDMR: minoritatea maghiară a câştigat drepturi importante, ia