Toţi cei 8.000 de bolnavi cărora nu le mai funcţionează rinichii fac dializă. Din acest motiv şi pentru că nu au dureri, ei duc o viaţă normală. Aşa încât pot lucra, pot călători şi pot aduce pe lume copii.
Fără doar şi poate, insuficienţa renală cronică este una dintre bolile silenţioase cu cele mai grave consecinţe dacă nu se iau măsurile corecte la momentul potrivit.
Din anumite cauze - hidratarea insuficientă pe durate lungi, unele afecţiuni care suprasolicită rinichii - funcţiile renale se pierd în timp, astfel încât, la un moment dat, o persoană poate ajunge să-şi folosească în proporţie de doar 10 la sută rinichii. Partea proastă este că, ani de-a rândul, persoana în cauză nu are nicio idee că este bolnavă.
Atunci când simptomele se fac simţite, insuficienţa renală a progresat foarte mult, iar rinichii aproape că nu mai sunt în stare să filtreze toxinele din corp. Partea bună este că în cazul acestei boli nu există liste de aşteptare în vederea obţinerii tratamentului, astfel că toţi cei 8.000 de bolnavi fac dializă în prezent.
Internări, de trei ori pe săptămână
Lipsa simptomelor este motivul pentru care cele mai multe persoane cu insuficienţă renală ajung la spital când este foarte târziu, adică atunci când singura soluţie salvatoare este dializa. În această situaţie a fost şi domnul Constantin Niţu, de 74 de ani, care face hemodializă, adică i se filtrează sângele cu ajutorul unui aparat, de patru ani.
Pe domnul Niţu l-am cunoscut în spital, unde fusese internat pentru o problemă care nu are legătură cu insuficienţa renală de care suferă. De fapt, după cum el însuşi a mărturisit, dializa i-a permis să ducă o viaţă absolut normală, cu menţiunea că, de trei ori pe săptămână trebuie să stea în spital, conectat la aparatul de hemodializă.
„Această procedură ar trebui privită similar injecţiilor cu insulină care men
