Cercetarea ştiinţifică a constituit, în vremea medicinii etatizate, alături de susţinerea politică, una din pârghiile ascensiunii pe scara socială. Tentaţia era foarte mare, asemănătoare falsificării unui cec, de a măslui rezultatele obţinute şi a le manipula în sensul dorit. În condiţiile în care valoarea adevărului era foarte scăzută în mai toate domeniile legate de propagandă, etica cercetării pusă în slujba acesteia din urmă nu putea fi prea exigentă. (...)

Cercetarea ştiinţifică a constituit, în vremea medicinii etatizate, alături de susţinerea politică, una din pârghiile ascensiunii pe scara socială. Tentaţia era foarte mare, asemănătoare falsificării unui cec, de a măslui rezultatele obţinute şi a le manipula în sensul dorit. În condiţiile în care valoarea adevărului Publicitate era foarte scăzută în mai toate domeniile legate de propagandă, etica cercetării pusă în slujba acesteia din urmă nu putea fi prea exigentă. Au existat desigur cazuri greu de dovedit, dar dl dr. Mihai Ardelean o face cu acribia unui cercetător al arhivelor în textul O încercare ratată de manipulare în cercetarea ştiinţifică, publicat în placheta pe care o coordonează împreună cu sociologul Dorin-Adrian Suciu, intitulată: ÎN RELUARE, MANIPULAREA. La începutul anilor ’60, un medic din Tuşnad susţinea teoria originii virotice a cancerului, nu foarte originală ţinând seama de stadiul cercetărilor ştiinţifice din Occident. Doi colegi, unul cu „funcţie“ şi celălalt bătând la uşi academice, se oferă să o verifice, evident nu dezinteresat. Pentru a obţine ceea ce doreau, aceştia se folosesc de autoritatea lor pentru a falsifica un experiment ridicol efectuat cu aplicarea unei alifii-minune (conţinând ADN!?) pe un neoplasm cutanat exulcerat. Autorul încheie nu fără ironie: „Despre continuarea cercetării ştiinţifice începute cu atât de mare anvergură la Târgu Mureş, cât ş