- Comentariu - nr. 730 / 25 Februarie, 2011 In aceasta categorie pot fi incluse persoanele care sufera de amnezie totala. In pofida faptului ca in trecut ne-au legat relatii prietenesti si colegiale, timp de decenii, iar sprijinul meu personal a jucat un rol important in evolutia pozitiva a sortii prietenilor mei, in anii de dupa revolutie s-au comportat de parca nu ma vazusera nicicand in viata lor, ca si cum nici n-as mai exista. Schimbarea regimului a rupt, fara mila, valul de pe acesti colegi ai mei. S-a dovedit ca toti prietenii mei la care ma gandesc acum, au fost, fiecare in parte, doar prieteni din interese(!) Vorbesc cu tristete despre aceasta concluzie finala, dar odata trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, chiar daca dezamagirea, pierderea absoluta a iluziei te doboara. Sütõ András: In anii 1949-1950, cand a debutat la Cluj- Napoca, fiind unul dintre tinerii redactori incepatori ai saptamanalului literar "Utunk", condus de Gaál Gábor, pe Sütõ András l-am mosit cu un entuziasm nemarginit. Primele sale nuvele le-am prezentat ca pe un trofeu literar prestigiosului nostru redactor-sef. In reflectiile mele critice am strigat "bravo!" tanarului nuvelist, care oferea o noua imagine si o nota specifica. Din aceasta clipa, iar mai tarziu ajungand in fruntea "Igaz Szó", in calitatea mea de redactor si critic literar i-am netezit necontenit - si nu exagerez cand folosesc acest cuvant - timp de 40 de ani (!) drumurile sale scriitoricesti, desavarsirea profesionala, am luptat pentru scrierile si piesele sale de teatru, pe care le-am publicat continuu, decenii la rand, in revista "Igaz Szó", chiar si cu pretul unei batalii crancene cu cenzura vremii si in pofida unor acuzatii ale unor prestigiosi contemporani varstnici, care spuneau ca am facut, cu o partinire provinciala, ca revista Uniunii Scriitorilor din Romania sa stea, exclusiv, in slujba unui scriitor, ca ii a