Este posibil ca, privita cu detasare, de pe o scara a timpului masurata in mii de ani, influenta lui Traian Basescu asupra destinului Romaniei sa devina nesemnificativa. Daca el ne isterizeaza prezentul de cativa ani incoace, cel mai probabil fenomenul urmand a-si pastra constanta si in urmatorii ani, este posibil ca, de exemplu, in 2111, numele lui Traian Basescu sa fie asociat doar cu promovarea femeilor disciplinate pana in cele mai inalte functii in stat. Poate ca peste 100 de ani va fi privit ca un gest eroic, iar Elena Udrea va fi considerata o sfanta. Nimic improbabil la romani.

Totusi. Va ramane asociat numele lui Traian Basescu, peste timp, cu modernizarea statului sau, mai degraba, cu distrugerea lui, mai ales a celui social? Si unde va fi reforma? Va ramane Traian Basescu in memoria anilor ce vor urma ca presedintele care a reusit sa scoate oamenii in strada pentru a protesta fata de Opozitie si moguli – cei care nu il lasa sa modernizeze – sau istoria il va mentiona pentru dramatismul luptei duse cu mafia si coruptia?

Indeferent de ce va ramane in urma sa, Traian Basescu inca se poate mandri cu performanta de a parea exact ceea ce nu este in realitate si viceversa. Cel mai bun exemplu – cu cat detine mai multa putere, cu atat arunca vina mai mult pe Opozitie, presa, institutii europene si alti factori, mereu “externi”, ce risca sa devina peste ani extra-terestri, care nu il lasa sa…, din cauza carora nu a reusit sa…. si care se fac vinovati pentru ca….

Cu cat a ajuns sa decida mai mult de unul singur cele mai importante cai pe care a pasit Romania in ultimii ani, cu atat a reusit sa inoculeze ideea, la scara socant de larga, ca nu a avut niciun rol si nicio contributie in luarea acestor hotarari. Chiar si atunci cand recunoaste ca s-a inselat in legatura cu efectele crizei, cu estimarile recesiunii si iesirile succesive din ea, pana si