- Editorial - nr. 730 / 25 Februarie, 2011 In aceste viforoase timpuri ale zvarcolirilor politice, pe alocuri atat de indarjite si stupide, in care se arunca cuvinte grele, blesteme si injurii uneori, Puterea si Opozitia incurcisand sabiile reprosurilor zi de zi, in Parlament si pe ecranele televizoarelor, credem ca potrivita si folositoare, totodata, ar fi recurgerea la o intoarcere in timp. O necesara intoarcere in memorie, in ideea echidistanta de a dovedi, fara putinta de tagada, cu suficiente si convingatoare argumente la indemana, ca toate guvernele postdecembriste, toti presedintii Romaniei de pana acum nu au fost si nu sunt mai buni unii decat altii. Iar vina pentru starea jalnica in care se afla Romania de azi o poarta toti, deopotriva, nu doar criza atat de frecvent invocata in zilele noastre. Opozitia arata cu degetul, pe buna dreptate, spre Puterea corupta, vituperand, aratand cat de rai sunt guvernantii de azi ai culorii portocalii, fara ca sa-si aminteasca multi dintre actualii critici vehementi, actuali, loviti de o ciudata amnezie, ca nici unii mahari precedenti, succedandu-se la guvernare, cu Puterea, deci cu painea si cu cutitul in mana, n-au fost cu nimic mai buni decat cei aflati azi stapani peste ciolan. Mai altfel spus, din pacate, unii vad doar paiul din ochiul altora, nedispusi, deloc, sa recunoasca barna din ochiul propriu. 29 august 1996. In calendarul ortodox _ Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, cu o zi inainte de 30 august, jalon cernit in istoria Neamului nostru, marcand 56 de ani de la Diktatul de la Viena, prin care ne era furat, de catre Ungaria horthysta, nordul Ardealului. Palatul Cotroceni. Sala Ambasadorilor. Zi aleasa de Ion Iliescu, presedintele de atunci, pentru o intalnire cu liderii PUNR, in vederea consultarilor, cu partidele parlamentare, referitoare la Tratatul bilateral romano-ungar. Aducandu-si aminte de Diktat