Graţia îngerilor

Melozzo se întoarce între cei Mari. Îngerii lui, cei mai publicaţi în cărţile de istoria artei şi în manuale, au ieşit din pagini şi „fac muzică" pe zidurile muzeului. Melozzo, artistul solar, protagonist al celei de a doua jumătăţi a secolului al XV-lea, revine în oraşul în care s-a născut, Forli, în adevărata lui lumină, cu întreaga sa expresivitate şi frumuseţe umană. Oraşul îl celebrează cu o expoziţie, deschisă la Pinacoteca din Complexul San Domenico, pe fiul său cel mai ilustru, Melozzo degli Ambrogi, un maestru „subevaluat" al Renaşterii.

Sfinţi, apostoli, portrete ale Fecioarei, îngerii lui Melozzo se măsoară cu alte 70 de capodopere ale giganţilor precum Mantegna, care a trăit la Padova, Piero della Francesca, cunoscut la Urbino, împreună cu Bramante, Giusto di Gand, Pedro Berruguete. La Urbino l-a frecventat şi pe Giovanni Santi, tatăl lui Rafael, geniul care a exprimat „ideea Frumuseţii încarnate în gloria şi în splendoarea umană". Viziunea senină a lui Melozzo îl va anunţa pe Rafael Sanzio.

Înger cântând la lăută

Pictura lui Melozzo marchează un punct de dezvoltare, deschizând o nouă epocă. Fără Melozzo da Forli, secolul al XVI-lea al lui Rafael şi Michelangelo n-ar fi existat. Pentru directorul Muzeului Vaticanului, tot ceea ce se va întâmpla după el, sub cerul Romei, cupola bazilicii San Pietro, cerurile baroce ale lui Pietro da Cortona şi ale lui Baciccio, fântânile şi obeliscurile pieţei, bibliotecile şi muzeele minunate descind din lucida premisă pe care Melozzo o indicase în celebra sa frescă de la Vatican, în care personajele puternic individualizate dau scenei un aspect realist şi modern.

Solemnitate sacrală şi suavă frumuseţe

Înger cântând la tobă

Melozzo a creat aproape din nimic „maniera romană", pe care, începând din 1508, Rafael o propune în sălile Vaticanului. El a arunca