Ca toti cei din generatia mea, multa vreme am privit cu destul scepticism cum se inmultesc, pe reteaua de Internet, asa-numitele "site-uri" de intalniri, de "socializare", cum li se mai spune.
Acum mi-am schimbat parerea. Privesc cu simpatie chiar si invazia de stiri banale personalizate, cu care amicii dintr-un grup de pe Facebook, sa zicem, se falesc pe retea. Sau ca tinerii isi cauta parteneri si prieteni in invelisul electronic al planetei. In fond, toata lumea viseaza la un mic moment de vedetism, fiecare dintre noi are dreptul sa se creada o mica personalitate internationala, afisandu-se cu cainele sau favorit, cu un grup de prieteni intr-o bodega sau cu un poem, fie si lamentabil. Mai grav este, poate, faptul ca toate aceste retele, cu milioane de oameni, care dau un click pe un computer, atrag profituri colaterale uriase, prin publicitate; deci, apare deriva comerciala a unor intentii ce, la pornire, voiau sa slujeasca doar comunicarea fraterna intre oameni. Si, de multe ori, tot ele ajung sa difuzeze idei nocive, false informatii, declaratii iresponsabile.
Viciul initial al acestor inventii vine chiar din prioritatea data cantitatii. De la bun inceput, au contat milioanele de contacte posibile, nu continutul ce urma sa fie vehiculat prin aceste contacte. Buzz-ul, adica frecventa cu care i se citeaza numele pe Internet, nu spune nimic despre calitatea valorii reale a unei vedete a actualitatii. Tot asa cum cea mai vanduta carte poate sa fie o mare cacealma, care sporeste doar osanza de pe spinarea mediocritatii.
In numele libertatii absolute, ni s-a impus aceasta frivolitate post moderna, fara sa i se adauge criterii de responsabilitate. Cele mai cunoscute site-uri au devenit populare nu fiindca vehiculau mai multe adevaruri si informatii decat altele, ci doar pentru ca erau mai simpatice. Acest "to be fun", "trendy", in pas cu moda, sau
