Deşi suferă de Sindromul Down, Şerban este campion olimpic, face sport în fiecare zi şi este mai în formă decât mulţi dintre noi. Sursa: VLAD STĂNESCU
"Eu în spate, el în faţă", descrie Şerban felul în care el şi tatăl său merg pe stradă. "Aşa îi place lui să meargă. Când aleargă doi, cel din faţă ia în piept vântul. Şi când mergem pe stradă, de obicei trebuie să îl trag. Eu vreau să mergi lângă mine", îi spune tatăl său. "Bine, merg lângă tine. Uite aşa o să fac", vine răspunsul. Aşa s-a desfăşurat mai mereu viaţa celor doi. Tatăl, Ovidiu Nicolescu, i-a deschis fiului său cu Sindrom Down calea spre lumea din jur.
În urmă cu 29 de ani, domnul Nicolescu primea un telefon de la soţia sa. Plângând, i-a povestit că medicul i-a spus că fiul lor de numai o lună avea Sindromul Down. Nu s-a speriat. "Nu aveam rezultate dacă nu îl acceptam", spune bărbatul în vârstă de 78 de ani, care mai are un fiu cu doi ani mai mare. "Cum iese unul sănătos şi altul iese aşa? E cromozomul ăla, al 21-lea, care face figura. Le spun părinţilor: să nu fie diferenţe între unul şi altul. Şi totuşi părinţii dau mai multă importanţă celui sănătos", continuă el.
Campion olimpic în China
De la bun început, gândul lui a fost unul: să îşi înveţe fiul - "Maestrul", cum îi spune el, să fie independent. "Bun. Să explicăm aici", spune Şerban în timp ce ne arată câteva fotografii pe laptop. "Eu şi taică-meu am fost la ...", dar nu îşi găseşte cuvintele. "Zi-mi, tată, unde am fost pe data de 25?", întreabă el. "Care 25?", îl provoacă domnul Nicolescu, iar Şerban îşi aminteşte: "Ai uitat, tată, că am fost la ANEFS cu domnul Ţopescu?". Nicolescu îşi explică metoda: "Orice lucru, oricât ar fi de mic, trebuie speculat. A scos o vorbă, speculeaz-o. Pune-l să o repete!".
În ziua cu pricina, Şerban a jucat bocce (un joc similar popicelor) alături de Cristia
