Panica creată de la microfonul unui post de radio nu este patentul lui Ordon Welles. Cu 12 ani înaintea sa, un preot cu simţul umorului şi redutabil autor de cărţi poliţiste, a aruncat Londra în haos de la microfonul BBC.
A induce panica e primul pas. Al doilea e să-i determini pe oamenii îngroziţi să cumpere. Se numeşte Marketingul Fricii.
Scenariile panicii
Marketingul modern nu ezită să folosească aceste mecanisme, cu care cei doi geniali precursori doar s-au jucat de amorul artei. A inspira frica pentru a incita la cumpărare: ce altceva fac reclamele însângerate ale firmelor de asigurări? Sau ale producătorilor de automobile care îşi promovează cele mai noi realizări în domeniul siguranţei pasagerilor? Sau ale firmelor de medicamente, care vestesc pericole de moarte în spatele oricărei indigestii sau răceli?
„Cu cât sporeşte bunăstarea unei societăţi, cu atât creşte şi insecuritatea”, constată Barbara Wall în „Troubling as it may be, fear sells”, articol apărut în International Herald Tribune.
„Companiile mizează pe anxietăţile noastre privind dezastrele naturale, pandemiile, obezitatea sau terorismul pentru a ne vinde un număr tot mai mare de produse şi servicii”, explică autoarea.
Articolul a apărut în noiembrie 2006, după isteria gripei aviare, în care milioane de galinacee nevinovate şi-au găsit sfârşitul. Nu am cunoştinţă de nici un articol al lui Wall pe această temă, după ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ridicat gradul de alertă la 6 pentru gripa porcină în 2009. (Gradul 7 e maximum, pandemie globală). Asta în condiţiile în care, în întreaga lume, în cele trei luni de când se declanşase nebunia, se înregistraseră mai puţine victime decât la Bucureşti, într-o lună, ca urmare a accidentelor rutiere. Nu e de mirare că acţiunile Novartis au întregistrat un salt de 4% la bursă, doar la câteva minu