Oamenii de ştiinţă americani încearcă să găsească o modalitate de a-i ajuta pe astronauţi să... hiberneze, pregătindu-i astfel pentru misiunile de foarte lungă durată prin Univers. Cercetătorii de la Institutul de Biologie Arctică din cadrul Universităţii Alaska au observat că, timp de maximum şapte luni pe an, urşii negri aflaţi în perioada de hibernare nu mănâncă şi nu beau nimic, iar la trezire, starea lor fizică este la fel de bună ca aceea de dinainte de "culcare". Moş Martinii cu blană neagră reuşesc, în hibernare, să-şi reducă pulsul inimii până la 14 bătăi pe minut, nu pierd decât cinci-şase grade din temperatura corporală şi-şi pot încetini metabolismul cu două treimi, oferind corpului necesarul de resurse pentru a supravieţui.
Urmând acest model, oamenii de ştiinţă încearcă să dezvolte o metodă care să-i ajute pe astronauţii aflaţi în misiuni de lungă durată "să hiberneze" în timpul zborului în condiţii fizice similare cu cele ale ursului negru. Potrivit presei britanice, puţine cercetări au avut în vizor studierea stării naturale de hibernare la mamifere. Studiul specialiştilor din Alaska, publicat în revista Science, arată că temperatura corpului urşilor negri în perioada hibernării variază de la 30 la 36 de grade Celsius. La fiecare două până la şapte zile, temperatura se modifică, acest fenomen surprinzător nefiind cunoscut până acum la mamiferele care hibernează. Potrivit cercetătorilor, când temperatura corpului ajunge la 30 de grade Celsius, urşii încep să tremure pentru a creşte temperatura la 36 de grade Celsius. Aceste "frisoane" pot dura până la şapte zile şi se opresc brusc atunci când temperatura corporală ajunge la valoarea maximă, acest ciclu repetându-se până la sfârşitul hibernării.
"Mecanismul" urşilor negri este atât de bine pus la punct, încât atunci când se trezesc, metabolismul lor – care funcţionează la o capa
