Cred că am mai scris la un moment dat că îmi plac filmele și cărțile care conțin scene apocaliptice, mai ales scene credibil – apocaliptice iar unele dintre aceste scene (adică cele mai credibile) au legătură cu mâncarea, mai exact, cu…lipsa ei.Topirea ghețarilor, vreun meteorit nervos, vreo epidemie care ucide instant, chiar și bomba atomică mă sperie mai puțin decât faptul că aș putea muri încet, dureros, în timp ce mă lupt pentru ultima bucățică de pâine.
Poate și din cauză că sunt o mâncăcioasă și sunt lucruri (mâncăruri) de care mi se face poftă din senin. Nu sunt fițe, vorba aia, ador însă: macaroanele cu brânză, supa de scoici cu suc de roșii, ouăle ochiuri cu mazăre, supa de dovlecel, vinetele, pîinea, orice conține fructe de pădure, etc, etc. Așa că mi-ar deveni (cred) imposibil să trăiesc într-o lume din care toate acestea ar dispărea și ar trebui să mă mulțumesc să mănânc doar pentru a nu muri de foame. Asta dacă aș face parte dintre acei câțiva fericiți care ar găsi ceva, orice, de mâncare. Dar repet, pentru mine, ca și pentru toți cunoscuții sau prietenii mei acesta este doar un scenariu SF deocamdată. Însă lucrurile devin ceva mai complicate pentru că deja scenariul apocaliptico alimentar se apropie chiar și de noi. Iar în alte colțuri ale lumii scenariul probabil că s-a transformat în realitate. Și chiar dacă ne prefacem că nu știm, că n-am auzit, exact în acest moment cineva poate că moare de foame…
Am citit un editorial de joi, din New York Times despre criza de mâncare preconizată pentru 2011. După marea creștere a prețurilor pentru alimente din 2008, Banca Mondială pusese la dispoziția celor 20 de țări avansate din punct de vedere economic un fond de ajutorare a țărilor vulnerabile din acest punct de vedere, cel al producției de alimente. Numai că, deși inițial G20 promisese că va strânge în trei ani, adică până anul acesta, 22
